頁: 2 : 1
Caldura mare
:
 短編 2004-10-27 (12627 ヒット数)
Cantec studentesc
:
詩 2005-03-29 (10067 ヒット数)
Cănuță, om sucit
:
短編 2006-06-27 (15336 ヒット数)
Cochetarie
:
詩 2008-02-03 (6564 ヒット数)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
脚本 2005-05-19 (10506 ヒット数)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
詩 2009-05-12 (5547 ヒット数)
Cum să înțeleg țăranii
:
短編 2005-06-11 (9315 ヒット数)
Cum stăm…..
:
短編 2005-08-25 (7246 ヒット数)
D-l Goe
:
短編 2002-09-23 (28197 ヒット数)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
詩 2006-06-27 (9003 ヒット数)
Da... nebun!
:
詩 2009-04-20 (8721 ヒット数)
De ce?
:
詩 2005-08-21 (8067 ヒット数)
Discreție
:
詩 2009-04-14 (6933 ヒット数)
Doamna cu evantai
: Epigrama
個人の世界 2003-01-15 (10807 ヒット数)
Elegie
:
詩 2002-09-27 (7827 ヒット数)
Epigrame
:
詩 2009-04-15 (6238 ヒット数)
Erato, scapă-mă!
:
詩 2009-04-15 (5566 ヒット数)
Excelsior
:
詩 2008-02-03 (5755 ヒット数)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
詩 2002-11-27 (20832 ヒット数)
Filozoful Blagomirea
:
詩 2009-04-25 (5348 ヒット数)
Idilă
:
詩 2005-10-07 (23265 ヒット数)
Jertfe patriotice
:
短編 2005-05-24 (6944 ヒット数)
Justiția română
:
短編 2005-06-07 (7208 ヒット数)
Justiție
:
短編 2004-11-07 (14508 ヒット数)
La moși…
:
短編 2005-06-20 (10590 ヒット数)
Lanțul slăbiciunilor
:
短編 2004-11-07 (15355 ヒット数)
Magnum Mophtologicum
:
詩 2009-05-07 (5034 ヒット数)
Mitică
:
短編 2005-06-12 (7368 ヒット数)
Moftangii
:
短編 2005-05-20 (8487 ヒット数)
Moșii
:
短編 2005-06-08 (13548 ヒット数)
Norocul și Mintea
:
短編 2005-08-22 (25613 ヒット数)
O scrisoare pierdută
:
脚本 2004-11-07 (17072 ヒット数)
O zi solemnă
:
短編 2005-06-15 (8405 ヒット数)
O, Nirvana!
:
詩 2010-03-07 (5411 ヒット数)
Oda
:
詩 2005-05-20 (8118 ヒット数)
Pe oceanul vremii
:
詩 2005-06-27 (7427 ヒット数)
Politică
:
短編 2005-05-21 (6921 ヒット数)
Proces Verbal
:
短編 2005-05-28 (9471 ヒット数)
Ruga spiritistului
:
詩 2008-02-03 (5873 ヒット数)
Se poate glumi?
:
短編 2011-03-18 (10129 ヒット数)
Semnul
:
詩 2005-07-13 (8676 ヒット数)
Situațiunea
:
短編 2005-06-24 (8063 ヒット数)
Sonet brutal
:
詩 2009-05-01 (5299 ヒット数)
Telegrame
:
短編 2005-05-26 (11421 ヒット数)
Triumful talentului...
:
短編 2005-06-27 (8546 ヒット数)
Ultima oră!...
:
短編 2005-07-01 (6942 ヒット数)
Un pedagog de școală nouă
:
短編 2005-05-22 (41697 ヒット数)
Unui poetastru
:
詩 2009-04-15 (5397 ヒット数)
Urgent
:
短編 2005-06-05 (9938 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
推薦された作品
